În sfârşit lenea şi abnegaţia din mine au avut tupeul să se sinucidă reciproc, astfel încât să-mi fac un blog şi să mă apuc să scriu o grămadă de gânduri, idei şi păreri ca un adevărat egocentrist şi omniscient, şi de ce să fim modeşti, inteligent.
De fapt să-mi bag adidaşii plin cu noroi în maşina de spălat dacă am habar despre ce mama bunicii mă-sii trebuie să scriu.
Deci nici să-mi faci file de sushi pula şi să o serveşti unei thailandeze în sos marinat de ciorapi de sport cu garnitură de ciuperci radioactive, nu pot să scriu ceva relevant, coerent şi precis.
Sincer mai degrabă aş vorbi despre cât de uşor pot oamenii să creeze şi mai nou şi mai des să adopte prieteni imaginari, ca mai apoi să-i considere reali.
Mă hai ca să fiu şi eu la modă am un prieten imaginar, acuma l-am făcut, mintea mea adineauri l-a câcat, i-aş zice Dumnezău, dar aş încălca drepturi de autor sau autori? Aşadar o să-i zic lejer Zău, pare mult mai comic şi juvenil.
Aşa deci de acum voi ocupa bănci de 5 locuri, zicând că bă futuţi tamponul mă-tii de cap de greblă fără dinţi, aici stă întins prietenul meu ZĂU, wă dacă te pui pe el pun toţi dracii să facă poştă din mă-ta şi sor-ta şi tăte neamurile tale de sex feminin, pentru o eternitate. Ce? Ce-ai spus? să-ţi demonstrez că există? Bă câcat ipocrit prăjit în soare ca un tractorist borât, ia fii antenă de satelit două momente din 3 secunde la mine, doamna mă-ta să-mi demonstreze că nu se duce pe centură, pardon că nu există Zău!! Vezi că zeul meu are pula mai mare ca al tău, deci tu o să ai ce suge în iad.
Vai ce m-am plictisit. Nici Dumnezău nu-i putea face aşa proşti pe unii….
La acest gen de om, nu te duci să-l baţi, nu! Te duci la familia lui şi-o torturezi în chinuri groaznice, pentru educaţia ce au oferit-o plodului, şi mai apoi acelaşi tratament bunicilor, şi tot aşa.
Căci aparent viaţa e ca o linie de tren e imposibil să faci stânga sau dreapta, o dai înainte chiar dacă podul din faţa ta pare şubred sau e rupt, tu tot o iei înainte sperând că la capătul tunelului e un moşneag schizofrenic cu probleme de pilozitate ţinând o lâmpă de ulei, şi nu becul de avertizare la un “DEAD END”
Încercaţi să nu mai abordaţi basmele ca fiind adevărate futu-v-ar cactuşii înveliţi cu sârmă ghimpată împreunaţi cu spini de trandafir şi aşchii de brad în tunelul intestinal!
Hai pa!(uză)
Mi se face rău. Eu am spus să-ți faci blog, dar ai băgat la „porcării” în această postare de-mi vine rău ._.
RăspundețiȘtergere